Ana are nevoie de ajutor!

Dragii mei, tocami am aflat ca fetita unui coleg al meu a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica. Acum este internata la Spitalul Fundeni, unde beneficiaza de tratament chimioterapic.

Are doar 2 ani si 7 luni si o cheama Ana Elena..cu cateva luni mai mare decat Gogo al meu..:(

 

 

 

Soare Ana Elena are nevoie urgent de ajutor.

 

In primul rand are nevoie de de transfuzii, grupa de sange necesara este B3 Rh negativ. Din pacate, Institutul Clinic Fundeni a pus la dispozitie doar prima transfuzie, restul fiind realizabile doar cu ajutorul donatorilor.
Puteti dona sange la Institutul de Hematologie Transfuzionala Prof. Dr. C.T. Nicolau: Bucuresti, Sector 1, Str. Constantin Caracas, Nr. 2-8; Telefoane: 021.319.31.62, 021.212.81.26, Fax: 021.319.17.79, E-mail: hemtransro@b.astral.ro, Orar: Luni-Vineri 7:30-14:00.
Donatorii trebuie sa faca mentiunea ca recoltarea sangelui, se face pentru Ana Elena Soare (internata la Spitalul Fundeni, sectia 2 pediatrie, etaj 6, Dr.Anca Colita). Pentru donatorii din provincie, donatia de sange se poate face la centrele de transfuzii locale, dar va rugam sa aveti grija sa mentionati detaliile acestea pt ca sangele sa ajunga la ea.
 

Acest copil are nevoie de ajutor! are nevoie de donatori cu grupa de sange B3 Rh negativ, are nevoie de  ganduri bune, de energie pozitiva, de rugaciuni catre Dumnezeu...si de ajutor..material..oricat si oricum este binevenit.

 

Din pacate, sistemul medical romanesc este cum este..si nu face niciodata indeajuns pentru oamenii care au nevoie de ajutor medical...mai ales pentru copiii...si uite asa, totul se reduce la bani...speranta unui copil, zambetul lui frumos, viitorul lui, sansele lui de a trai (pana la urma) depind de statul asta (caruia pare sa nu ii pese de oamenii prin care subzista) si de bani...Macar sa facem cunoscuta povestea inca a unui copil care sufera..sa ajutam la mediatizarea acestui caz si sa punem umar de la umar pentru ca acest copil sa aiba o sansa la viata!

 

Pentru donatii, exista 2 conturi:

RO63 BRDE 426SV 55718 364 260 – RON,

RO59 BRDE 426SV 55718 444 260 – EURO, BANCA - BRD Sucursala Piata Delfinului, titular Soare Bogdan Virgiliu, tatal Anei.

 

Aici gasiti povestea acestui copil si modul in care putem ajuta!

 

Bucharest Christmas Market

Am fost si noi samabata, sa vizitam Targul de Craciun de la Universitate - un târg ce se doreste a atinge de frumuseţea celor din marile capitale europene. Foarte frumos, intr-adevar, dar cam aglomerat. Gogo si Fitzi au fost incantati de-a dreptul.
 

 

Perioada: 05.12.2012 - 03.01.2013

Locatie: Piaţa Universităţii

Evenimentele sunt dedicate tuturor categoriilor de public, iar intrarea este liberă. Programul acestora este cuprins în intervalul orar 10.00 – 22.00 şi include:

• Târg de Crăciun;
• Concerte;
• Casa lui Moş Crăciun, unde copiii sunt asteptati cu surprize:

-  spiridusii lui Mos Craciun (5-9 decembrie);

 

- Parada personajelor de poveste (14-25 decembrie);

Pentru a veni în sprijinul copiilor fără posibilităţi materiale, toţi vizitatorii târgului sunt aşteptaţi la Casa lui Moş Crăciun, unde se vor putea dona jucării şi cărţi, de pe 5 până pe 25 decembrie, in cadrul Campaniei umanitare "Dăruieşte, fii mai bun! Şi tu poţi fi MoşCrăciun":.

• Sanie cu reni (22 si 23 decembrie)
• Carusel (aici e nebunie totala, toti copiii fiind atrasi ca un magnet de calestile si calutii din poveste)

În perioada menţionată, pe scena amplasată în Piaţa Universităţii, vor susţine spectacole: ansambluri de muzică populară, grupuri de copii, grupuri de colindători, ansambluri de datini şi obiceiuri, artişti consacraţi de muzică populară, interpreţi dragi publicului şi trupe renumite:

-          Sambata, 15 decembrie: grupuri de colindatori

-          Duminica, 16 decembrie: ansablu de datini si obiceiuri. Nicolae si Tudor Furdui Iancu

-          Vineri, 21 decembrie:  Sofia Vicoveanca

-          Sambata, 22 decembrie: Veta Biris, Matilda Pascal Cojocarita

-          Duminica, 23 decembrie: Oana Sarbu, Paula Seling, Ducu Bertzi, Loredana&Agurida

-          Miercuri, 26 decmbrie: Dj Project, Taxi, Bere Gratis, Provincialii

 

Fitzi - jurnal de 18 luni

Astazi, de mos Nicolae, maimutica mea a implinit 1 an si jumatate!

 

 

 

 

Avem maimutica mare, bipeda in totalitate, cu 10 kg si 86 cm, 7 dinti (unul abia rasarit), 2 maselute sus si cu o tunsoare noua!
De la ultimul bilant, am observat progrese noi, in fiecare zi...creste mult prea repede, intelege tot, mananca singura, chiar si ciorba sau laptic cu lingura, a inceput sa execute comenzi...deh, se face utila in casa

Are preferinte muzicale: 10 degetele si Alunelu sunt in top. Le cere de zeci de ori pe zi, danseaza si singura, dar cere musai partener la hora cand asculta Alunelu. Stie sa si cante si chiar tine ritmul.

Are si preferinte vestimentare, de multe ori refuza anumite combinatii si isi alege singurica alti papucei, alta caciulita sau bluzita. Astazi nu a vrut sa se culce la pranz fara niste pantofiori noi roz in picioare, dupa ce a adormit i-am scos, insa s-a trezit la 20 de minute si a inceput sa strige dupa ei: puci, puci...si de atunci se plimba nestingherita cu ei prin casa.
Ii place sa ajute la curatenie, de fiecare data cand mami da cu aspiratorul vine si ea cu al ei de jucarie si nu lasa niciun colt de camera neaspirat. Sterge pe jos, dar si oglinzile si praful odata cu mami.

E foarte jucausa si ghidusa, se trezeste deseori dimineata cu bau! pe buze, se ascunde prin casa si asteapta sa fie gasita, e innebunita dupa ritualul de cremuit de fiecare seara, vine si imi intinde toate cremele, o cere si ea pe a ei si isi maseaza manutele ca o adevarata domnisoara, se demachiaza odata cu mami, se piaptana (desi nu prea mai are ce), se spala pe fata si isi sterge singura urechile cu cate un servetel umed. A inceput sa recunoasca personele in poza: mai ales pe tati, dar si pe verisorul Alex.
La capitolul spalat pe dintisori, pot spune ca e cam incapatanata: cere sa se spele insa e reticenta la pasta de dinti, desi o ia foarte tacticos si isi pune singura pe periuta. Nu ma lasa pe mine sa o spal, asa ca spalatul pe dinti e efectuat de ea singurica, insa cu prea putina seriozitate. Mai avem de lucrat aici. De asemenea, operatiunea olita e intr-un stadiu incipient, nici noi nu insistam deloc la acest capitol, desi cere singura sa se aseze pe ea, dar doar ca loc de odihna....si la baie mai avem de lucrat, in sensul ca nu vrea nici in ruptul capului sa stea in fundulet in cada, sta numai in 2 labute, ca la dus.
Ii place foarte mult aspiratul nasucului cu batista bebelusului, cere si chiar tine singura dispozitivul. E reticenta insa la administratul oricaror medicamente sub forma de sirop, prefera asa-zisele bomboane pe care le cere cu un minunat carli-carli: boabe de rodie sau de struguri, bomboane de propolis, de vitamina c, pastilutele de vigantoletten, fulgi de porumb, etc.

De cateva zile, a inceput sa imite foarte multe cuvinte. Repertoriul ei include: mama, tata, ham (absolut toate animalele fac asa, in ciuda eforturilor noastre zilnice), papa, bau!, bravo!, paine, apa, puci (papuci/papusa), baie, da, nu, caca, pipi, pasta, ou, pa, alo, alu (alunelu), tutzi (degetele), ochi, baba (buric/banana), par, gata, cutzu, bebe, Ala (Alex), papac (capac), upa (supa), nana (lapte), gol, pizza, cuzi (scuze), pepe (pepene).
Nu vorbeste in propozitii inca, nu alearga cu viteza inca, nu doarme in camera ei, nu face la olita, nu-i place branza, nici cu lapticul nu ne prea impacam de vreo 3 luni, nu-i plac desenele animate inca...are doar 18 luni si uneori mi se pare ca e cu mine dintotdeauna!

La multe lunite inainte, iubirea mea!

Trei muschetari!

Suntem trei fete acasa la mama si la tata si acum avem ograda plina de pitici: ne-a binecuvantat Dumnezeu si in 3 ani consecutivi am adus pe lume (fiecare cate unul)..:) 2 muschetari si o muschetarita.

In ordinea numerelor de pe tricou, vi-i prezint pe:

 

Gogo

 

 

 

 

 

Fitzi

 

 

 

 

 

 

Shmuffy

 

 

 

 

 

 

ps. Multumim, Alex Melente Photographer pentru amintirile frumoase pe care le-ai creat pentru viitor! Ai reusit cu talentul tau sa surprinzi fericirea, iubirea, implinirea!

TOXAPEL - numarul care poate salva vieti

 

Din vina parintilor, aproape 800 de copii mor in fiecare an in Romania, arsi, opariti, inecati, striviti sau intoxicati. Pe langa Bulgaria si Albania, avem cea mai ridicata rata a accidentelor la minori din Europa. Dintre acestea, intoxicatiile reprezinta o problema majora a morbiditatii si mortalitatii copilului si adolescentului, din cauza frecventei in crestere a acestora, precum si a gravitatii lor.

Un raport privind siguranta copiilor, in care au fost studiate 31 de tari, arata ca 70% dintre tragedii ar putea fi evitate.

 

La cea mai mica suspiciune de intoxicatie trebuie actionat ca si cum intoxicatia ar fi certa si trebuie intervenit cat mai repede, deoarece fiecare minut inseamna o cantitate mai mare de toxic absorbit in organism si consecutiv leziuni mai grave.

De aceea, este important ca, la cea mai mica suspiciune de intoxicatie, sa sunati imediat la numerele de telefon: 021.210.61.83 sau 021.210.62.82, pentru a contacta serviciul TOXAPEL.

 

Ce este TOXAPEL?

TOXAPEL este un serviciu telefonic de urgenta realizat in 1999 de departamentul de toxicologie al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Grigore Alexandrescu Bucuresti si este destinat informarii populatiei asupra modului in care trebuie acordat primul ajutor unui copil intoxicat pana la sosirea salvarii sau pana la prezentarea la spital.

 

 

TOXAPEL functioneaza 24 de ore din 24 si acopera intreg teritoriul tarii, putand fi apelat de la orice telefon fix, public sau mobil. Sunt numere cu tarif normal RomTelecom

 

 

 

 

 

Fiecarui toxic ii este asociat un protocol de acordare a primului ajutor.

 

Realizatorii serviciului TOXAPEL

TOXAPEL este rezultatul efortului specialiştilor Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", unde funcţionează singurul serviciu de toxicologie pediatrică din Bucureşti şi cel mai mare serviciu de acest tip din România.

Fitzi - Bilant de 17 luni (1 an si 5 luni)

Astazi maimutica ghidusa a implinit 17 luni! Am sarit peste bilantul de 16 luni, asa ca avem de povestit!

 

 

 

Merge!!!! Acum merge singurica, nu mai vrea si nu mai are nevoie de maini ajutatoare, de pereti, de pantaloni si fuste de care sa se tina! Pe la 16 luni a inceput sa mearga singurica prin casa, dupa o lunga pauza (la 15 luni facuse primii pasi). Acum asteptam momentul in care va alerga! Inca nu a prins curaj sa alerge, se vede ca mai e un pic nesigura, se mai clatina la o bataie de vant :), dar mergeeee!
Are cam 9500 grame si 81 cm...a pierdut in greutate din cauza unui episod de adenovirus asociat cu deshidratare...tot de atunci maimutica refuza cu hotarare laptele praf (fix o luna a tinut minunea ca laptele praf), insa a inceput sa manance mai bine! Primul lucru pe care il spune dimineata si ultimul pe care il sopteste seara este: paine, paine!asta spune multe, nu-i asa?!
6 dinti..2 jos si 4 sus, dintre care 2 mai mici...dar se descurca cat de cat.

 

In ultimele 2 luni a inceput sa vorbeasca foarte mult, sa se exprime in diferite moduri, sa fie foarte independente:
- stie urmatoarele cuvinte: mama, mami, tata, papa, caca, pipi, baie, ham-ham, alo, pa-pa, dii-dii, da, nu, bebe, ou, paine, tetele (degetele – e innebunita dupa melodia 10 degetele, o ascultam de zeci de ori pe zi...mi-a spalat creierii), ochi, uchi (urechi), baba (buric), pai (par), apa, gata.
- manaca singrica cu lingurita si frucutlita;
- canta si cere sa asculte muzica, mai ales melodia de care ziceam mai sus..vine la mine si cu un glas suav zice: tetele si isi tine mainile sus, ca la dans...mai degraba ca pocntul din degete la horele moldovenesti!
- Danseaza...la fel cu mainile pe sus, pe care si le ridica ca un mic detinut arestat si cand aude super Ura!
- E foarte cocheta: in fiecare zi se duce la sertarul ei cu bascute, caciulite, etc si isi alege cate una pe care o poarta prin casa; umbla bineinteles si in dulapul mamei si isi alege cate o curea sau o esarfa, apoi tacticos se uita gales in oglinda si isi zambeste, se pupa.
- Se demachiaza odata cu mami, stie sa isi stearga urechile cu servetelul umed (!), stie miscarea de la spalatul pe dinti, dar inca e reticenta la apa si pasta (se mai spala pe uscat).
- In ciuda tuturor eforturilor depuse, toate animalele fac ham, ham!!! Inevitabil...toate! indiferent ca e catelul de la tv sau din fata blocului, porumbelul de pe troutuar, ursul de la reclama, oaia de pe coperta cartii, etc.
- Deseneaza...dar ii place numai cu pixul, pe care stie sa il tina perfect in mana inca de acum vreo 5 luni...desenele ei sunt mai mult scris de doctor, decat colorat!
- E din ce in ce mai incapatanata, mai ghidusa, mai frumoasa, mai vorbareata, mai desteapta, mai iubita!

Windows 8 si eMAG te premiaza!

 

 

eMAG organizeaza un concurs “Win 8 @eMAG”, cu ocazia lansarii oficiale a WINDOWS 8, pe 26 octombrie 2012.

 

Puteti participa la concursul “Win 8 @eMAG” accesand aplicatia de Facebook: http://www.facebook.com/pages/eMAG/249215621898?sk=app_359384124153089.

 

 

 

 

Ce premii sunt puse in joc (prin tragere la sorti):

• 1 x Laptop HP Pavilion G6-2230sq cu Windows 8;
• 2 x Laptop Sony Vayo SVE1512E6EW.EE9;
• 3 x Laptop Acer Aspire V5;
• 10 x Mouse Microsoft Arc Touch.

Concursul se desfășoară în perioada 24 Octombrie – 14 Noiembrie, iae castigătorii vor fi anunțați pe pagina de Facebook eMag.

 

Succes!

 

Fitzi: Infectia cu Adenovirus si internarea la Matei Bals

 

Izzie Lizzie are 16,5 luni si un prieten de nadejde, inca de dinainte de a se naste: Degetelul mare de la mana stanga. Isi suge degetelul inca de la ecografia de 16 saptamani, mereu acelasi…un prieten bun, dar care i-a adus pana acum 2 infectii: cu virusul maini-picioare-gura si cu virusul Adenovirus.

Infectia cu Adenovirus a debutat luni noaptea, cu scaune diareice. Lizzie e de felul ei o mare consumatoare de pampersi, asa ca nu ne-am impacientat foarte tare, desi numarul scaunelor crescuse de la 4-5/zi la 8, cu aspect si miros modificat. Marti a vomit un pic, in timp ce papa supica, asa ca mami ipohondra a fugit repede la pediatru, care ne-a diagnosticat cu enteroviroza si ne-a dat o schema de tratament ce includea debridat, hidrasec, in caz de febra ibalgin, iar la nevoie sumetrolim. Ea a facut doar o usoara febra, nu ca verisorul Gogoshel, dar i-am dat o doza de nurofen si a fost ok.

Lizzie e foarte mofturoasa in general la mancare si atunci cand e bolnavioara refuza mai orice. 2-3 zile boala a fost acuta, cu episoade foarte dese de diaree dar si de voma. Ne chinuiam sa ii dam medicamentele, ba cu seringa de nurofen (ca doza unica), ba puse in apa de baut (mare greseala, pentru ca refuza si apa in acest fel). I-am mai dat Nux Vomica ch5 si am incercat sa ii dam saruri de rehidratare de la Humana si lapte fara lactoza de la Humana. L-a vomit instant si de atunci refuza cu inversunare biberonul, nici nu mai vrea sa puna gurita sa vada ce e acolo. Ceai de menta nici nu a vrut sa guste (ea nu a baut niciodata ceai pana acum, doar apa); la fel a refuzat orez fiert, mar copt, branza de vaci, supa, banana..cam orice, de fapt. Mai accepta cate un pic de iaurtel, cand si cand, cateva cereale simple, cateva grisine, putin ou fiert, o gura de ficatel…insa mai mult le mesteca si apoi le scpuia (are doar 4 dinti crescuti si 2 mai mici).

Sambata dimineata iar a vomit, in conditiile in care in ultimele 2 zile era tot mai apatica, lipsita de energie, somnolenta. Era clar ca se deshidratase, asa ca ne-am hotarat sa mergem la spital. Ne-am dus la Grigore Alexandrescu unde am fost preluati rapid de profesor dr Ulmeanu. Au cantarit-o si au consultat-o: avea 9200 grame (slabise 1 kg) si grad de deshidatare 7-8%. Profesorul ne-a trimis la Institutul de Boli Infectioase Matei Bals, unde am fost primiti de o dna doctor destul de tanara (35-40 ani), care ne-a spus din prima replica ca dansa nu are acolo decat saloane platite, 50 de euro pe noapte sau 100, daca voiai sa stai singur in salon…Bineinteles ca am replicat ca nu are importanta, mai ales ca se vedea ca etajul 3 al sectiei respective era dotat cu aparatura moderna. Salonul in care am fost internate era foarte curat, dotat cu baie proprie, tv, frigider, cuptor cu microunde, etc., personalul foarte amabil, mancarea servita pentru insotitor arata foarte bine, fiind furnizata de o firma de catering.

 

Izzie a fost imediat preluata si i s-au recoltat analizele. Eu ii mai facusem pana la aceasta varsta de 5 ori analize de sange, stiam ca poate fi cooperanta, insa acum mi-a demonstrat ca poate intelege atat de multe, la cele 16 luni ale ei. Au chinuit-o un pic, deoarece era deshidratata si i-au recoltat vreo 10 epubrete, apoi exudate nasal si faringian, probe de copro si urina. Lizzie a urlat un pic, fiind imobilizata de manuta, insa apoi, epuizata, nemancata si sfarsita de energie, si-a luat degetelul si aproape ca a a dormit pe masa, in timp ce asistentele se rugau sa mai picure cate o picatura de sange ca sa ii poata recolta sufficient…off, off!

Imediat i s-a pus o perfuzie cu glucoza si Lizzie statea in pat, ca un catelus in lesa, furtunelul prea scurt al perfuziei tiinand-o in perimetrul patului…Lizzie mai protesta din cand in cand, incercand sa isi scoata perfuzia, strigand la mine: Mami!, rugandu-ma cu ochii sa o ajut…ii spuneam ca mai dureaza putin, e ca sa treaca buba, au-au si intelegea…se juca doar cu mana stanga cu vaporasul musical adus de matusica Yuya…a stat cam 8 ore cu perfuziile, iar a doua zi la fel…

Analizele au relevat ca avea glicemia 42, in conditiile in care minimul este de 70…fusese la un pas de convulsii. I-au administrat glucoza si clorura de sodiu. La un moment dat a venit o asistenta care a vrut sa ii administreze si un antibiotic. Deoarece pana acum la 16,5 luni Izzie nu a luat niciodata antibiotice, am cerut sa o cheme pe dna dr in cauza, sa o rog sa imi explice daca este absolute necesar, intrucat stiam foarte nbine de la pediatrii ca pentru virusi (o suspectam de rotavirus sau adenovirus) nu se administreaza antibiotice. Dna dr mi-a explicat ca ea administreaza antibitocele preventiv, pentru ca rezultatele finale ale analizelor de copro ar fi fost eliberate luni sau marti (era wknd) si daca ar fi relevat si o bacterie, tratamentul administrat din timp ar fi ajutat. Am rugat-o sa mai astepte un pic, fapt care mi-a dovedit ca intuitia nu ma insala…la 2 minute, dna dr a revenit si a spus ca cei de la laborator ii confirmasera infectia cu adenovirus, fapt care facea inutila administrarea cu antibiotic (slabe sanse ca Izzie sa aiba si o bacterie, in conditiile in care noi ii mai facusem cu 10 zile inainte coprocitograma si coprocultura).

Am simtit inca de atunci ca dna dr a fost un pic deranjata de interventia mea…va sfatuiesc, dragi mamici, sa intrebati intotdeauna, atat pt voi cat si pentru copii, ce anume vi/li se admnistreaza si cereti si explicatii.

Seara, cand i s-a terminat perfuzia, asistenta m-a informat ca va reveni la miezul noptii pentru a-i administra o injectie cu dexametazona. Am intrebat ce anume si pentru ce este si mi s-a raspuns ca este un corticosteroid. In conditiile in care pediatrii ma atentionasera sa am grija sa nu ii aplic crème cu cortizon, m-am impacientat un pic si am solicitat opinia doctorului, afirmand ca daca nu este absoluta nevoie, as prefera sa nu i-l administreze (ma documentasem un pic si pe internet si am citit ca este un cortizon foarte puternic, interzis copiilor sub 1 an, utilizat in traumatisme cranio-cerebrale, soc toxicoseptic, soc anafilactic, soc cardiogen, edem cerebral acut, avand si contraindicatii infectiile cu virusi)…

Sa nu ma credeti o mamica "flower-power", care nu isi duce copilul la doctor sau nu il vaccineaza. Din contra, apropiatii ma cred ipohindra, saptamanal suntem si eu si Izzie la cate un medic specialist (beneficiem si de anumite gratuitati - avem abonamente), i-am facut de 6 ori analizele de sange pana acum, i-am fcaut diferite controale, ecografii, etc…dar nu intelegeam de ce sunt necesare injectiile cu dexametazona, in conditiile in care alti copii cu adenovirus se trateaza acasa, cu debridat si hidrasec…intelegeam ca era deshidratata si ca avea glicemia foarte mica, dar pentru asta i se administrasera perfuziile cu glucoza si clorurura de sodium…nu primisem nicio explicatie si eram foarte sceptica.

Pe la orele 22.30, cand Lizzie abia adormise oftand, intra stimbaila dna dr in salon si incepe sa urle efectiv, ignorand salutul de buna-seara dat, dar mai ales faptul ca un copil bolnav dormea la jumatate de metru de ea. Si incepe, citez: este tarziu, asa ca va spun numai ca detamexazona se da ca ta te trezeasca din morti, atunci cand esti intr-o sare foarte critica...nu spun ca asa erati voi, dar eu sunt medic asa ca eu spun ca ii dau. V-am inteles cu antibitoicul, am zis hai, dar ati venit la medic si faceti cum spun eu. Ati tratat-o acasa cu apa si uitati cum ati adus-o! ...

Intreb frumos pentru ce anume este si daca, in calitate de doctor, crede ca se poate trata si fara, ca eu as prefera sa nu ii adminsitrez, ca nu incerc sa o pun intr-o situatie inconfortabila, etc, etc…tot ce am inteles din explicatiile dansei ca se poate trata si fara, dar dureaza mai mult. Ii spun ca prefer sa dureze mai mult, dar fara. Imi spune ca ea e doctor si ea spune ca ii da. I-am replicat frumos ca eu in calitate de parinte, pot refuza. Urla in cntinuare ca va trece in fisa ca refuz si inainte sa plece, imi arunca trimufatoare urmatoarea replica: sa stiti ca oricum i-am dat o doza!

Imi pastrez calmul si o informez ca are obligatia sa anunte parintele pas cu pas ce anume ii adminsitreaza copilului pacient, iar stimabila imi spune ca: dar n-ati vazut ca scria pe perfuzie…n-ati citit???

Chiar ma uitasem in prelabil si ii spus ca nu scria decat glucoza 10%...ca am citit, bineinteles ca am citit. Pleaca fara replica, fara buna seara…peste 2 minute intra asistenta umila in salon, cauta in cosul de gunoi, scoate perfuzia si imi arata: uiati ca scria! Are dreptate, pe perfuzie scria din fabricatie glucoza 10%, dar mai scria si cu pixul, cu hieroglife de doctor dexa…de parca eu ca persoana neavizata ar fi trebuit sa descifrez argoul medical…

Pe scurt, a doua zi, inainte de a iesi din tura, doctorita a venit in salon si-a cerut scuze pentru reactie, ne-a explicat ca detamexazona era pentru a-i ajuta circulatia, pentru a preveni ca vasele de sange sa se sparga, atunci cand i se recolteaza analize…i-am spus ca oricum ei i se recoltasera analizele de sange inainte de a i se administra perfuzia, asadar…care mai era logica? I-am mai spus intr-un mod foarte frumos ca daca as fi primit o explicatie rezonabila (nu de genul: e sa te trezeasca din morti), intr-o maniera calma, as fi acceptat poate. Ca eu sunt genul de mama ipohondra, insa fata de anumite medicamente am retinere…

Ne-a externat alt doctor, acre a fost ieri de garda si Izzie pare sa se simta mai bine, nu mai are scaune diareice, din contra…s-ar putea sa o dea in constipatie, a inceput sa mananace…ce-I drpet doar paine, cateva boabe de struguri, rodie si un pic de aiurt….dar o luam usor…

Prima excursie a lui Lizzie la spital (speram sa fie si ultima) a tinut doar 30 de ore, slava Domnului. Acum suntem bine, acasa, Lizzie are chef de glume, energie…face poante prin casa, da iar pupici si zambeste iar!!!

 

Despre Adenovirus

Adenovirusurile au fost descoperite in anul 1953 si au fost indentificate aproape 47 de tipuri diferite, jumatate din care pot cauza diverse boli.

Sugarii si copii sunt cel mai frecvent afectati, infectiile survenind mai ales toamna, iarna si primavara. Majoritatea copiilor se infecteaza cu cel putin un tip de adenovirus pana la varsta scolara.

Adenovirusurile sunt responsabile pentru 3-5% dintre infectiile respiratorii acute la copii, si pentru 2% din bolile respiratorii la adulti.

In general, infectia cu adenovirusuri este contactata prin:

v  inhalarea virusurilor din aer

v  expunerea ochilor la virusi din apa contaminata in timpul inotului, prin folosirea unor solutii sau instrumente oculare (ex. lentile de contact) contaminate, sau prin stergerea ochilor cu prosoape utilizate de persoane infectate

v  atingerea gurii sau ochilor cu mainile nespalate

Tipurile 40 si 41 de adenovirusuri sunt implicate in producerea diareei acute la copii mici, tulburare caracterizata prin scaune apoase si febra. Diareea acuta infantila se manifesta clinic prin scaune apoase, insotite de febra si varsaturi, cu o durata medie de 8-12 zile. Aproximativ 2-5% din cazurile de boala diareica acuta la copii mici sunt cauzate de adenovirusurile 40 si 41. Adenovirusurile 11 si 21 sunt asociate cu cistita hemoragica, iar serotipurile 8, 19 si 37 determina keratoconjunctivita epidemica.

Desi nu i-am facut si genotipia, e clar ca Lizzie a avut tipul 40/ 41, manifestat ca o enteroviroza, o usoara raceala combinata cu scaune diareice si voma. S-a manifestat prin nas infundat, mai apoi mucisori lichizi, tuse, stranut, scaune apoase, urat mirositoare si f des, cca 9 scaune/zi. Poate fi insotita de febra si varsaturi, cefalee, dureri in gat.

Cele mai multe infecţii sunt uşoare şi necesită nici o terapie sau numai tratamentul simptomatic. Deoarece nu există nici o terapie specifica virusului, adenovirus poate fi gestionat numai prin tratarea simptomele şi a complicaţiilor infecţiei.

Regim alimentar in diaree la copii

Va spuneam anterior despre saptamana de cosmar cauzata de virusul acela pacatos ce ne-a dat complet peste cap. Marele meu regret este ca nu am stitu sa actionez de la primele scaune anormale cu un regim special de alimentatie si de rehidratare..Daa viitoare nu voi mai pierde nici macar o ora si voi lua masuri urgente in acest sens. Iata ce am aflat de la pediatrii pe care i-am vizitat cu aceasta ocazie si iata ce sfaturi/sugestii mi-au oferit:

Ce este diareea?
Diareea acuta reprzinta emisia de 3 sau mai multe scaune moi sau apoase, intr-o perioada de 24 de ore, cu durata de pana la maximum 14 zile.

Din ce cauze apare?
Cea mai frecventa cauza a diareei este virala, virusul cel mai raspandit intalnit fiind Rotavirsul. Alti agenti patogeni incriminati sunt bacteriile si parazitii intestinali.

 

Ce trebuie sa faci cand copilul tau are diaree?

Pericolele care exista sunt deshidratatea si denutritia, ambele ducand la pierderea in greutate a copilului mic.

1. primul si cel mai importnat pas este inlocuirea, cat mai rapida, a apei pierdute, prin administrarea de lichide.
2. nu trebuie impusa nici o restrictie la consumul de lichide, dar acestea trebuie administrate des si in cantitati mici.
3. daca sugarul este alimentat la san, alaptarea trebuie continuata.
4. Imediat ce a trecut perioada acuta (1/2 zile), se recomanda introducerea progresiva a alimentatiei normale.
5. Pentru protectia digestiva este important sa urmezi un regim alimentar si de rehidratare.

Iata regimul alimentar indicat de pediatra noastra, pentru perioadele cu diaree:

Consum crescut de lichide

• ceaiuri
• saruri de rehidratare
• apa de orez
• supa de morcov

Alimente recomandate

• orez fiert
• branza proaspata
• mere coapte, banane
• supa de zarzavat strecurata
• carne fiarta sau fripta
• morcov fiert
• paine prajita
• covrigi, grisine

o idee de reteta, care ii va incanta pe micuti

Alimente excluse

• lactate (lapte, iaurt, smantana)
• legume si fructe crude
• alimente prajite
• dulciuri concentrate
• creme, ciocolata

Aveti idei/sugestii de alte alimente indicate in diaree? auzisem lucruri bune in acest sens despre semintele de susan si despre rodie..

Enteroviroza: o saptamana de cosmar

La fix o luna de la inceperea cresei, Gogo s-a ales cu o enteroviroza de toata frumusetea..Din ce mi-am dat seama, nu a luat acest virus de la cresa, ci de la locurile de joaca..Si din ce am inteles de la pediatrii pe care i-am vizitat in aceasta perioada, ar fi o adevarata "epidemie" cauzata de acest virus, in Bucuresti. Si Fitzi trece prin aceleasi simptome care indica acelasi virus (desi piticii nu s-au intalnit in aceasta perioada, deci nu aveau cum sa transmita boala unul altuia).

 

 

 

 

 

Totul a inceput cu scaune moi (care au devenit apoase la 3 zile), cu un miros neplacut si puternic, continuand cu voma, dureri mari de burtica, balonari si culminand, a 5-a zi cu febra..2 zile de febra mare...Toate acestea au rezultat cu o scadere in greutate si scaderea capacitatii de aparare organismului piticului...

Abia acum, la fix 2 saptamani de la debutul bolii, pot spune ca Gogo si-a revenit aproape complet, in sensul ca boala l-a slabit atat de mult, noptile nedormite l-au obosit atat de tare, incat, atunci cand inchideam becul la 8.30/9.00 si ii sugeram sa mergem la nani, Gogo nu riposta deloc, iar dimineata abia reuseam sa il trezesc undeva pe la 7-7.15..

 

Am reusit sa il punem pe picioare fara a apela la antibiotice (pana la varsta asta de 2 ani si 1 luna nu i-am dat niciodata antibiotice si vreau sa il tin cat mai mult timp fara sa apelez la antibiotioce), desi una dintre pediatrele care l-au consultat (mai de moda veche) mi-a prescris antbiotic si mai avea putin si imi recomanda perfuzii pentru rehidratare...

Greseala mea a fost aceea ca primele 2 zile de scaune anormale le-am pus pe seama eruptiei maselelor (mai asteptam sa erupa 4 maselute si vom avea dentitia completa) si nu am intervenit cu nimic, decat cu faptul ca am eliminat din alimentatie fructele sau alte alimente strict contraindicate in diaree..Dar nu am actionat cu un regim alimentar strict sau cu medicamente decat in a 2-a seara..Seara in care a vomitat tot ce mancase in ziua respectiva, dupa ce a avut o criza puternica de dureri insuportabile de burtica si greata (ne speriasem atat de tare incat ne pregateam deja sa mergem la spital, fiind undeva ora 21), criza ce s-a finalizat prin episodul de voma, dupa care s-a linistit.

 

Este un virus tare pacatos..Nu ne-am lamurit daca a fost Rotavirus sau un alt tip de virus, pentru ca nu i-am facut analizele, nici un pediatru neindicandu-ne acest lucru..toti s-au axat pe tratarea efectelor..

 

Noi am actionat (la sfatul medicilor) cu un tratament bazat pe:

- regim alimentar strict indicat pentru diaree

- lapte praf fara lactoza

- saruri de rehidratare Humana Elektrolit

- Debridat, Hidrasec, Enterol

- medicamente homeopate: Nux Vomica

 

Dupa ce si-a revenit, am inceput si un tratament in forta de vitaminizare (pentru ca a pierdut cam 500 de grame in greutate, ceea ce e foarte mult pentru greutatea si varsta lui, el avand inainte de boala undeva la 13 kg): sirop Multisanostol fara zahar (un complex de vitamine pentru copii) si Ferrum Metallica (indicat pentru prevenirea anemiei feriprive).

 

 

Mancarica de linte cu legume si ficatei

Mami de Fitzi ne recomanda: Mancarica de linte cu legume si ficatei

 

La recomandarea unei mamici dragi, ieri i-am cumparat lui Izzie Lizzie linte maronie bio. Astazi i-am gatit asadar ficatel si linte cu legume. Inainte de a o gati, puneti lintea in apa, de preferat cu 2-3 ore inainte sau cu o noapte. Apa in care a stat se arunca.

Am folosit urmatoarele:

Linte – un pahar mic
1 morcov
1 dovlecel mic
ojumatate de ceapa
1 gogosar
orosie mica
Ulei de masline

Am pus legumele taiate cubulete si le-am pus la innabusit intr-o tigaie de ceramica cu foarte putina apa si o lingura d eulei de masline. Le-am lasat cam 10 minute, dupa care am adaugat lintea, plus inca un pahar de apa si rosia data pe razatoare. Se lasa la fiert cam 20 de minute si la scazut. La sfarsit se adauga patrunjel si marar verde.

Izzie Lizzie are 16 luni si eu ii gatesc inca fara sare. I-am adaugat si bucatele de ficatel, insa Izzie prefera sa le pape pe rand.

 

 

 

 

 

despre Linte

 

Lintea poate fi introdusa in alimentatia bebelusilor dupa 8-10 luni.

Alături de soia, lintea este opțiunea alimentară preferată de vegetarieni și populațiile cu tradiție vegetariană. Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole, în preparate pasate, în supă, în asociație cu orez, carne și legume.

Lintea este catalogată ca aliment de grad nutrițional A datorită conținutului ridicat de fibre, fier, magneziu, fosfor și proteină și conținutului extrem de scăzut de grăsimi. Lintea nu conține colesterol și aduce un aport caloric de cca 110-160 kcal/100g, în funcție de varietatea preparată și modul de preparare.

Cele mai indicate tipuri de linte in alimentatie sunt cele de culoare verde sau cele maronii, fiindca isi pastreaza cel mai bine forma si proprietatile in urma fierberii, restul devenind cremoase. Fie că vorbim de soiul verde sau roşu, lintea este un aliment complex, bogat în minerale precum potasiu, fosfor, fier, calciu şi zinc, vitaminele A, C, PP şi grupa B-urilor. De asemenea, conţine proteine şi fibre.

 

Remedii homeopate

 

Iata cateva remedii homeopate..unele dintre ele au fost testate cu rezultate foarte bune!

 

Toate remediile au mod de administare cate 3 granule x 3-4 ori/zi, fara a fi atinse cu mana sau cu ceva metalic, se dizolva in 2 ml de apa sau se introduc in gura,direct din capacul de plastic, pentru a fi supte.

 

In cazurile acute, febra mare, diaree intensa, traumatisme, se dau 3 granule din ora in ora pana se amelioreaza starea sau pana se contacteaza medicul.

Nota: Sfatul meu este sa mergeti personal la un medic homeopat, care va poate prescrie remediile...acestea sunt cateva remedii homeopate la care se poate face apel in cazuri"de urgenta"...Noi am am folosit cu succes cateva dintre ele (pentru colici, dureri cauzate de aparitia dintisorilor, constipatie).
Pe masura ce aflu de remedii noi, voi completa aceasta lista.
 

 

 

 

 

 Allium cepa CH 30
 7 granule dimineata, max 3 zile pentru combatut mucisorii lichizi/ curati

ARNICA  CH 15 
eruptie dentara,traumatism,lovituri,cucuie,febra musculara

ARSENICUM ALBUM  CH 9 
varsaturi,diaree

BELLADONA  CH 15 
febra brusc aparuta, rapid progresiva, peste 39,capul fierbinte, fata rosie

CHAMMOMILA CH15
dureri dentare, colicile sugarului, iritabilitate

LEDUM CH 9

3 granule/zi pe toata perioada calatoriei sau expunerii la mediul unde se afla tantari(previne muscaturile de tantari

 

CHAMOMILA  CH 30

eruptie dentara,stare de agitatie,iritabilitate,nervozitate,intoleranta la durere

 

MERCURIUS SOLUBILIS  CH 15 

dureri de gat cu ganglionii inflamati,salivatie intensa, miros urat al gurii,oreion

 

PULSATILLA  CH 30

raceli cu secretii galbui,rubeola



 

Baby Gogoshel intra in Club 30!

Am intrat in Club 30! 30 de ani in buletin, 60 de ani de twinhood nedespertita..

Astazi, blogul Baby Gogoshel sarbatoreste 60 de ani..adica mami de Gogoshel si mami de Fitzi au implinit 30 de ani..:)

 

 

 

 

Ca orice femeie, am resimtit aceasta zi ca o "povara"..in sensul ca nu ma incanta, la propriu, schimbarea prefixului..Dus-au anii frumosi ai tineretii, versurile Voltaj-ului nu mai pot trezi de acum, in mine, decat nostalgia dulce a anilor frumosi, nebuni, ai vietii..:)

Ziua de azi reprezinta si un prilej de intocmire a unui bilant al primelor trei decenii din viata noastra..Vorbesc, acum, in numele meu, dar sunt sigura ca sunt in asentimentul total al sufletului meu geaman pe aceasta lume (mami de Fitzi)..:)

Am realizat mult pe toate planurile vietii...nu destul, niciodata indeajuns (asa cum ne-a insuflat Tata), dar rezonabil, chiar din punctul lui de vedere, care ne-a indemnat mereu sa nu ne oprim nicicand (in ceeea ce priveste parcursul academic si profesional), sa incercam sa urcam mereu..Dar, asa cum insusi el subliniaza acum, bunic a trei nepoti minunati (in ordinea venirii pe lume: Gogo, Fitzi si Strumfi): "Copiii vostri reprezinta sensul țelurilor vietilor voastre de acum incolo!"  

 

Ma simt un om fericit! Un om iubit, apreciat, adorat de familia mea, centrul universului copilului meu! Si, desi imi doresc in fecare zi mai mult (un lucru aboslut firesc pentru un om care doreste sa evolueze pe toate planurile), daca m-ar intreba cineva acum, care e cea mai mare dorinta a mea, as raspunde, in termeni geopolitici: pastrarea statu quo-ului! :) Daca Dumnezeu nu imi poate oferi "mai mult, mai multe" (asa cum ne propunem sa obtinem de la viata in fiecare zi), il rog sa imi lase ceea ce am acum, cat mai muuuuuuuuuuuuult timp de-acum incolo!

 

Seara buna va doresc si multumim pentru gandurile frumoase!

Viata e frumoasa la 30 de ani! :)

Despre cum am alaptat 15 luni si 2 saptamani si despre cum am intarcat

 

Desi am nascut prin cezariana, dupa o sarcina cu emotii, am alaptat inca de la 2 ore de la operatie. Asistenta mi-a adus-o pe Izzie Lizzie, mi-a asezat-o la san si tin minte ca ea a stiut din prima ce si cum, a stiut mai bine decat mine. Nu mi-am facut niciodata griji ca nu o sa pot alapta, desi am sanii micii-medii, dar nici nu as fi facut o tragedie din asta, daca nu as fi putut.

Am alaptat exclusiv pana la 6 luni cand am inceput diversificarea, si am continuat cu alaptatul pana la 15 luni si 2 saptamani. A fost o perioada foarte frumoasa pentru mine, pentru noi.

La inceput, in primele 2-3zile am avut usoare probleme, in sensul ca ajunsa acasa (la nici 48 de ore de la operatia de cezariana), la sfatul doctorilor din spital, am inceput sa beau ceai de lactatie de la Fares…desi mie mi se declansase lactatia inca din prima zi, deoarece am fost foarte aproape de a naste natural (s-a rupt apa pe la 9 dimineata, am stat in travaliu suportabil (col sters, dilatatie 4) pana la 15.40)…buuun, asa ca la 2 zile de la nastere am facut furia laptelui! Aveam si rani la san, asa ca, la sfatul unei bune prietene, am alaptat o luna cu aparatori de mameloane de la Chicco.

 

La o luna, i-am dat prima data lapte praf. Izzie trecea printr-un puseu de crestere (la acel moment habar nu aveam ce inseamna asta) si ar fi stat tot timpul lipita de mine. In acea seara venisera parintii mei in vizita si Izzie avea usoare accese de plans…ea care nu plangea nicioadata! La insistenta parintilor, ca Deh…plange copilul de foame! i-am facut un biberon de lapte praf Humana. L-a papat cu pofta…ea deja era obisnuita cu biberonul, inca de la 8 zile de la nastere a baut laptic de la mami din biberon, eu fiind nevoita sa plec de acasa vreo 4 ore, la un examen.

 

Pana la 1 ancred ca i-am dat lapte praf de vreo 5 ori. Nu aveam de ce sa ii dau, intrucat aveam si depozite la congelator cu lapticul meu. Nestiind atunci foarte bine ca lactatia functioneaza pe principiul cerere-oferta (produci laptic in cantitatea in care se cere, adica atat cat tii bebe la san, stimulezi lactatia), pentru ca aveam surplus de laptic, foloseam si pompa (eu am avut una electica de la Primii Pasi), pana mi-am dat seama ca nu am cum sa scad cantitatea de laptic produsa, daca nu renunt la folositul ei.

 

Izzie a fost alaptata la cerere, de principiu papa inaintea celor 2-3 somnicuri de zi si inaintea celui de seara, precum si noaptea (la 15 luni ajunsese de se trezea si de 5-10 ori pe noapte pt alaptat). Pana la 5,5 luni ea a dormit in patutul ei, intr-o camera separate de a noastra…insa fiind deja iarna dar si ajungandu-ma oboseala, inainte de a implini 6 luni, s-a instalat frumos in patul nostru…si acolo a si ramas. Vorba unei alte mamici dragi, inca nu sunt pregatita sa o trimit in camera ei…

 

Nu vreau sa intru in polemici referitoare la alaptatul in public. Eu nu am alaptat in public decat de vreo 5 ori, in momente de maxima necesitate…mai ales cand era mica si trecea prin pusee de crestere si ar fi papat din 15 in 15 minute…dar nici atunci nu m-am expus, am gasit chiar si intr-un mall un loc retras, cu fotolii, unde sa pot face asta in intimitate cu maimutica mea. Era momentul nostru, nu al tuturor…de ce l-as fi impartit cu altii, mai ales cu niste necunoscuti? Recunosc, in compania familiei/unor prietene, am alaptat chiar si pe plaja (acoprita de un prosop – credeti-ma! Nu se sufoca deloc copilul!…cum ar spune unele mamici…), sau in parc, pe o banca retrasa. De obicei, plecam de acasa cu cate un biberon (cu laptic de al meu) sau aveam masina la indemana. Nu judec mamicile care alapteaza in public, insa nu-mi plac mamicile care fac asta atunci cand au la indemana alta solutie, vrand doar sa arate ca pot, folosindu-se de alaptat ca de o bravada.

 

Abia intre 13-15 luni, Izzie a inceput sa aiba momente cand cerea laptic in public…ma tragea uneori usor de camasa, si imi soptea cu o voce suava: na-na! ii spunea asa, deoarece cand o duceam la somnic, ii suneam hai la nani! si inevitabil isi primea si portia de laptic. Asa a asociat nani cu na-na!

 

Initial am vrut musai sa alaptez pana la 6 luni…apoi am zis sa fie pana la 9 luni. La 9luni inca nu avea dintisori (la 10 luni i-a aparut primul, al doilea la 11 lunisi ceilalti 2 la 14 luni), asa ca am zis ca o fac pana ii apar dintii. Nu am avut niciodata problem cu alaptatul, din cauza dintisorilor…nu m-a muscat decat de vreo 2 ori, la inceput, dar i-am spus sa nu o mai faca si a inteles perfect. Apoi am zis sa faca 1 an…la 1 an nu a fost momentul potrivit, pentru ca eram in plina sesiune si urma si licenta (la o a doua facultate). Am zis sa fie pana la 13 luni, pana dupa petrecerea de mot. Dupa luatul din mot, Izzie a facut un episod urat de maini-picioare-gura, asa ca aproape o saptamana nu a putut sa pape nimic decat laptic de la mami…vrand-nevrand, lactatia s-a stimulat la un nivel ridicat, incat ajunsesem sa aiba zile cand papa aproape numai lapte…devenise intre timp (de pe la 11 luni) extrem de mofturoasa la mancare, bazandu-se pe portiile fara numar de na-na pe care le primea, mai ales noaptea.  Timpul tot trecea, la sfatul pediatrului si al strabunicii maimuticii, am zis sa o alaptez pana pe la mijocul lunii septembrie, pana dupa sejurul de la mare…asa am trecut prin vara, perioada in care nu este recomandata intarcarea, deoarece le-ar putea afecta copiilor sistemul digestiv.

 

Abia dupa 1 an, am inceput sa ma simt usor agasata de intrebarile insistente, dar fara intentii rele, ale rudelor, care ma intrebau la fiecare vizita: Dar cat mai ai de gand sa ii mai dai? Gata! ii ajunge. E rusine! Asa am inteles ca decizia de a intarca apartine puiului, mamei si cel mult tatalui, ca e, desigur, o decizie intima.

De ce am vrut sa intarc?

Pentru multiple motive, desi unele mamici cu o viziune mai intoleranta si le-ar putea spulbera usor…am vrut sa intarc pentru ca nu mai manca mai deloc, bazandu-se pe laptic (de-asta a si avut usoara anemie), pentru ca se trezea de n ori pe noapte (in 90% din cazuri nu ma deranja, dar am avut unele nopti grele), pentru ca devenise extrem de dependenta de mine (si daca ma duceam noaptea pana la toaleta, se trezea si incepe sa planga…crezand ca o parasesc)…pentru ca noaptea nu adormea decat cu mine (chiar si cu tati facea mare scandal…tati nu avea cum sa ii ofere portia de alint la san)…pentru ca nu-mi consider sanii doar sursa de laptic, ci cred ca au si o functie estetica…pentru ca incepuse sa ceara lapte si in public (ma simteam usor stanjenita)…pentru ca la inceputul lunii octombrie megem la o nunta in Campina, asa ca va trebui sa o lasam pe Izzie la verisorul ei Gogo si tare nu as vrea ca sa le faca noaptea alba.

 

Cum am reusit sa o intarc pe maimutica dependenta de na-na?

Tin sa precizez ca am incercat metoda naturala…am incercat sa ii reduc mesele, am reusit insa pana la momentul de maini-picioare-gura, dupa care a fost haos (oricand voia primea)…am incercat sa ii introduce lapte praf, cu greu a inceput sa bea pe la 15 luni cate 10-20 ml pe zi…si asta doar cu biberonul, nu cu sticla/cana…cred ca o fascina mai mult biberonul (ea nu stie sa foloseasca nici suzeta), decat laptele in sine. I-am dat Milupa 3 si vad ca are oarecum success (cam 30-50 ml zilnic).

 

Intrucat mai era putin pana la plecarea la nunta respectiva, am zis ca daca nu o fac acum, nu o sa mai gasesc vreo motivatie prea curand…asa ca am ales ca vinerea (20 sept) sa fie prima zi a procesului de intarcat. Cu o zi inainte, am inceput sa iau cate 3 pastile/zi de extract de salvie. Sunt naturale, se gasesc la plafar (9 lei cutia) si ajuta la incetinirea lactatiei. De asemenea, ma aprovizionasem si cu ceai de salvie, pentru aceleasi motive. Dupa o noapte cu vreo 10 episoade de na-na, am stabilit ca aceea e ziua cea mare. Pe la 10 dimineata i-am dat sa pape laptic, pe saturate…pana cand singura a zis: gata! Am plans la gandul ca e ultimul moment de astfel de rasfat…Apoi mi-am colorat un pic sanii cu un marker inchis la culoare si am aplicat 2 plasturi Urgo. Cand a cerut laptic, i-am aratat ca am buba si ca ma doare si ca nu pot…a facut o criza, am vazut disperare in ochii ei…ma durea sufletul…insa dupa vreo 3 minute, s-a resemnat si nu a mai cerut…venea la mine si arata cu degetul spre sani si spunea Au-Au!...cata putere de intelegere la un copil de 15 luni, cata compasiune, cata dragoste pentru mine, incat sa renunte la a mai cere, stiind ca imi provoaca mie suferinta (Au-au..).

Vineri a reusit sa adoarma abia pe la 4 dupa-amiaza, tot foindu-se in pat, negasindu-si locul...insa cu prietenul ei de nadejde, domnul Degetel...asa adoarmea ea, dupa ce papa laptic trebuia musai sa isi suga degetelul mare de la mana stanga (mereu acelasi, inca de la ecografia de 16 saptamani). Un prieten bun! Mi-as fi dorit mult ca in  astfel de momente sa fi avut si suzeta, pe care a refuzat-o insa pe la 2 luni…Noaptea insa a fost grea…s-a trezit de vreo 10 ori, plangand si strigand: dă na-na! adormea suspinand cate 20-30 de minute si iar se trezea...de mica, Fitz are un soi de miscare de ied nervos, se da cu capul/fundul de pamant/pat, arunca cu piciarele, se contorsioneaza ca la circ…eu una, la 51 de kg, nu prea o mai pot tine, in momentele de criza/mofturi…desi are abia 10 kg la 15,5 luni. Abia o tine tati, la 1,91 m ai lui…dar arunca cu capul si cand te nimereste, iti muta efectiv dintii din loc. Ea nu poate fi calmata, nu e genul de copil pe care sa-l poti linisti tinandu-l in brate…nu, ea se arunca pur si simplu! Am incercat totusi sa o linistesc, tinand-o de mana, vorbindu-i, spunandu-i ca mami are buba-au…cum auzea, se linsitea (off…ea tot la mine se gandea) si adormea, oftand…mi-a rupt sufletul in noaptea aia!

A doua zi, pe la pranz deja ma dureau sanii…inca de vineri seara imi pusesem si comprese cu frunze reci de varza alba pe sani (antiinflamator natural), dar ma dureau (desi inca suportabil), mai ales cand o luam in brate sau cand imi dadea cate un piciorus de ied nervs noaptea…La 30 de ore de la ultima masa, am folosit o pompa manuala (de aceea simpla de 10 ron, a mea electrica se stricase de la atata folosit) si am pompat cam 30 ml…cat sa detensionez un pic sanii.

A doua nopate la fel…s-a trezit iar si iar si la al doilea strigat de Dă na-na..am cedat! Citisem cu o seara inainte pe un alt blog ca mamica in cauza i-a mai dat puiului ei laptic in primele 2 nopti...aveam nevoie sa-mi mai detensionez un pic sanii asa ca i-am dat pana a zis ea singura in somn gata! A doua zi de dimineata, tinand probabil minte, a venit sa imi ceara na-na si a trebuit sa o lass a se convinga iar ca am bu-ba (plasturii)…

A treia zi, duminica seara a papat 50 ml de laptic…buuun! Noaptea insa s-a trezit iar din 15 in 15 minute, asa ca pe la ora 3 a.m i-am dat iar un pic de laptic de la mine…pana dimineata la ora 8 a dormit neintoarsa!

Acum, a apatra zi, a debutat foarte bine: sanii nu mai sunt deloc tensionati sau tari, Izzie nu a mai cerut laptic, a adormit foarte usor la pranz…sa vedem insa la noapte de cate ori se va mai trezi. Sunt hotarata 100% ca la noapte sa nu ii mai dau laptic de la mine, aseara a fost cu adevarat ultima masa! Cred ca mai mult rau ii fac daca as continua cu asta…as face-o poate daca in 10 zile nu ar trebui sa o trimitem in deplasare pt o noapte la verisorul Gogo, asa ca pana atunci vreau sa doarma cat de cat bine noaptea!

 

Sfaturi pentru intarcat brusc, ca si mine

• Nu plecati nicicum de acasa! Copilul se va simti si mai mult abandonat!
• Nu luati Dostinex sau alte pastile sintetice, cu efecte adverse urate…luati extract de salvie, beti ceai de salvie, menta…la mine au ajutat teribil de mult la incetinirea lactatiei
• Nu va legati sanii strans, medicii nu recomanda! Eu am folosit doar un stutien (eu port sutienul non-stop de prin luna a 8 de sarcina
• Folositi frunze reci de varza ca si comprese, nu gheata!
• Daca simtiti ca sanii sunf foarte tensionati, pompati un pic/mai mult, nu stati cu dureri, evitati astfel o posibila mastita.

 

Ce-as face altfel la urmatorul copil?

Cred ca nu l-as mai alapta atat de mult…daca nu s-ar autointarca, probabil ca i-as da pana la maximum 10-12 luni, pentru ca atunci incep sa constientizeze foarte bine ce au si ce ar putea pierde (na-na!!!) si devin extrem de dependenti de astfel de forma de alint…si cred ca si mama devine mai dependenta de astfel de momente! Inca mi-e dor de privirea ei cand papa, de modul in care ma mangaia si cu cealalta mana ma pisca usor (e tot o forma de alint a ei), de modul in care imi pupa sanii si le facea cu ochiul smecherste, stiind ca sunt mereu acolo, numai ai ei! E grea prima separare de pui!