Am invins!!! :)
Mami de Baby Gogoshel este licentiata pentru a doua oara...doar ce mi-am dat licenta (de data asta in Drept) si spun (cu riscul de a fi acuzata de lipsa de modestie) ca sunt mandra de mine! (si de mami de Fitzi, care, bineinteles, este si ea licentiata pentru a doua oara, odata cu mine).
Si sper ca si copilul meu va fi mandru de mamica lui, peste ani si ani!
Toata lumea ma intreaba cum reusit sa "le fac pe toate"..cum am reusit sa invat pentru un examen nu usor si sa am, in acelasi timp, grija de copil si de sot, de casa etc etc..Eu nu am bona pentru copilul meu, iar bunicii, atat materni, cat si cei paterni sunt tare departe de Bucuresti, asa ca practic nu am avut nici un ajutor fizic, concret (pentru ca de alt gen de ajutor si sprijin avem parte din plin, multumim parintilor!) in cresterea copilului, in sensul ca nu a fost nimeni altcineva sa aiba grija de Gogo.
Si, sincera sa fiu, nici nu am nevoie si nici nu imi doresc! E drept ca, unoeri, simt ca nu am reusit sa le fac pe toate (mancarea calda pe masa l-a asteptat nu foarte des pe sot acasa), ca poate l-am neglijat un pic pe pitic, in sensul ca poate nu a iesit la joaca de 2 ori pe zi sau nu m-am jucat in fiecare minut cu el, dar piticul nu s-a plans.. si ce frumos era, atunci cand ma apucam de scris / citit pentru examene, venea si Gogo pe langa mine si incerca si el sa faca asemeni mamicii lui (din perioada asta avem amintire cateva capodopere semnate cu pixul pe scaunele si pe peretii din bucatarie) sau cand ii citeam cu voce tare pasaje din cartea de Drept Penal sau Civil, iar piticul ma asculta cu mare atentie..:)))
In alta ordine de idei, tatal meu, care este un om extraordinar, m-a indemnat /ne-a indemnat cu ardoare (pe noi, fetele lui - suntem 3 surori) intotdeauna sa ne dorim din ce in ce mai mult pentru viitorul nostru, sa incercam sa ne autodepasim, sa nu ne oprim niciodata din a ne implini, inclusiv plan profesional/academic.
Din acest motiv, practic, de cand ma stiu, nu am avut niciodata o pauza mai mare de 1 an in care sa nu intreprind ceva pe acest plan..iata de ce, am si ajuns la aproape 30 de ani sa detin un maldar de diplome (2 facultati, 2 mastere si alte cursuri)..:))) si nu vreau sa ma opresc aici (visez la un doctorat, printre altele)
Perioada aceasta a celei de a doua facultati a fost foarte solicitanta, dar m-a si ajutat enorm in sensul ca nu am avut, nici o clipa, in cei aproape 2 ani de stat acasa, sentimentul ca ma plafonez intelectual, asa cum simt unele mamici care abia asteapta intoarcerea la serviciu, pentru ca lipsa de socializare cu alte persoane decat propria familie risca sa le creeze uneori sentimentul acesta de neimplinire si izolare sociala..de aici depresii, lipsa de incredere in sine etc etc
Asadar, mamici, oricat ne-am iubi copilasii (si ii iubim enorm), sa incercam sa nu ne limitam la a fi doar mame si sotii! sa ne dorim intotdeauna mai mult pentru noi si pentru ego-ul nostru! Putem sa le facem pe toate: putem sa fim MAME, sotii, prietene (mai mult la telefon, dar merge si asa), dar si femei care au o cariera.
Eu chiar cred ca se poate!
