Infectia cu Adenovirus a debutat luni noaptea, cu scaune diareice. Lizzie e de felul ei o mare consumatoare de pampersi, asa ca nu ne-am impacientat foarte tare, desi numarul scaunelor crescuse de la 4-5/zi la 8, cu aspect si miros modificat. Marti a vomit un pic, in timp ce papa supica, asa ca mami ipohondra a fugit repede la pediatru, care ne-a diagnosticat cu enteroviroza si ne-a dat o schema de tratament ce includea debridat, hidrasec, in caz de febra ibalgin, iar la nevoie sumetrolim. Ea a facut doar o usoara febra, nu ca verisorul Gogoshel, dar i-am dat o doza de nurofen si a fost ok.
Lizzie e foarte mofturoasa in general la mancare si atunci cand e bolnavioara refuza mai orice. 2-3 zile boala a fost acuta, cu episoade foarte dese de diaree dar si de voma. Ne chinuiam sa ii dam medicamentele, ba cu seringa de nurofen (ca doza unica), ba puse in apa de baut (mare greseala, pentru ca refuza si apa in acest fel). I-am mai dat Nux Vomica ch5 si am incercat sa ii dam saruri de rehidratare de la Humana si lapte fara lactoza de la Humana. L-a vomit instant si de atunci refuza cu inversunare biberonul, nici nu mai vrea sa puna gurita sa vada ce e acolo. Ceai de menta nici nu a vrut sa guste (ea nu a baut niciodata ceai pana acum, doar apa); la fel a refuzat orez fiert, mar copt, branza de vaci, supa, banana..cam orice, de fapt. Mai accepta cate un pic de iaurtel, cand si cand, cateva cereale simple, cateva grisine, putin ou fiert, o gura de ficatel…insa mai mult le mesteca si apoi le scpuia (are doar 4 dinti crescuti si 2 mai mici).
Sambata dimineata iar a vomit, in conditiile in care in ultimele 2 zile era tot mai apatica, lipsita de energie, somnolenta. Era clar ca se deshidratase, asa ca ne-am hotarat sa mergem la spital. Ne-am dus la Grigore Alexandrescu unde am fost preluati rapid de profesor dr Ulmeanu. Au cantarit-o si au consultat-o: avea 9200 grame (slabise 1 kg) si grad de deshidatare 7-8%. Profesorul ne-a trimis la Institutul de Boli Infectioase Matei Bals, unde am fost primiti de o dna doctor destul de tanara (35-40 ani), care ne-a spus din prima replica ca dansa nu are acolo decat saloane platite, 50 de euro pe noapte sau 100, daca voiai sa stai singur in salon…Bineinteles ca am replicat ca nu are importanta, mai ales ca se vedea ca etajul 3 al sectiei respective era dotat cu aparatura moderna. Salonul in care am fost internate era foarte curat, dotat cu baie proprie, tv, frigider, cuptor cu microunde, etc., personalul foarte amabil, mancarea servita pentru insotitor arata foarte bine, fiind furnizata de o firma de catering.
Izzie a fost imediat preluata si i s-au recoltat analizele. Eu ii mai facusem pana la aceasta varsta de 5 ori analize de sange, stiam ca poate fi cooperanta, insa acum mi-a demonstrat ca poate intelege atat de multe, la cele 16 luni ale ei. Au chinuit-o un pic, deoarece era deshidratata si i-au recoltat vreo 10 epubrete, apoi exudate nasal si faringian, probe de copro si urina. Lizzie a urlat un pic, fiind imobilizata de manuta, insa apoi, epuizata, nemancata si sfarsita de energie, si-a luat degetelul si aproape ca a a dormit pe masa, in timp ce asistentele se rugau sa mai picure cate o picatura de sange ca sa ii poata recolta sufficient…off, off!
Imediat i s-a pus o perfuzie cu glucoza si Lizzie statea in pat, ca un catelus in lesa, furtunelul prea scurt al perfuziei tiinand-o in perimetrul patului…Lizzie mai protesta din cand in cand, incercand sa isi scoata perfuzia, strigand la mine: Mami!, rugandu-ma cu ochii sa o ajut…ii spuneam ca mai dureaza putin, e ca sa treaca buba, au-au si intelegea…se juca doar cu mana stanga cu vaporasul musical adus de matusica Yuya…a stat cam 8 ore cu perfuziile, iar a doua zi la fel…
Analizele au relevat ca avea glicemia 42, in conditiile in care minimul este de 70…fusese la un pas de convulsii. I-au administrat glucoza si clorura de sodiu. La un moment dat a venit o asistenta care a vrut sa ii administreze si un antibiotic. Deoarece pana acum la 16,5 luni Izzie nu a luat niciodata antibiotice, am cerut sa o cheme pe dna dr in cauza, sa o rog sa imi explice daca este absolute necesar, intrucat stiam foarte nbine de la pediatrii ca pentru virusi (o suspectam de rotavirus sau adenovirus) nu se administreaza antibiotice. Dna dr mi-a explicat ca ea administreaza antibitocele preventiv, pentru ca rezultatele finale ale analizelor de copro ar fi fost eliberate luni sau marti (era wknd) si daca ar fi relevat si o bacterie, tratamentul administrat din timp ar fi ajutat. Am rugat-o sa mai astepte un pic, fapt care mi-a dovedit ca intuitia nu ma insala…la 2 minute, dna dr a revenit si a spus ca cei de la laborator ii confirmasera infectia cu adenovirus, fapt care facea inutila administrarea cu antibiotic (slabe sanse ca Izzie sa aiba si o bacterie, in conditiile in care noi ii mai facusem cu 10 zile inainte coprocitograma si coprocultura).
Am simtit inca de atunci ca dna dr a fost un pic deranjata de interventia mea…va sfatuiesc, dragi mamici, sa intrebati intotdeauna, atat pt voi cat si pentru copii, ce anume vi/li se admnistreaza si cereti si explicatii.
Seara, cand i s-a terminat perfuzia, asistenta m-a informat ca va reveni la miezul noptii pentru a-i administra o injectie cu dexametazona. Am intrebat ce anume si pentru ce este si mi s-a raspuns ca este un corticosteroid. In conditiile in care pediatrii ma atentionasera sa am grija sa nu ii aplic crème cu cortizon, m-am impacientat un pic si am solicitat opinia doctorului, afirmand ca daca nu este absoluta nevoie, as prefera sa nu i-l administreze (ma documentasem un pic si pe internet si am citit ca este un cortizon foarte puternic, interzis copiilor sub 1 an, utilizat in traumatisme cranio-cerebrale, soc toxicoseptic, soc anafilactic, soc cardiogen, edem cerebral acut, avand si contraindicatii infectiile cu virusi)…
Sa nu ma credeti o mamica "flower-power", care nu isi duce copilul la doctor sau nu il vaccineaza. Din contra, apropiatii ma cred ipohindra, saptamanal suntem si eu si Izzie la cate un medic specialist (beneficiem si de anumite gratuitati - avem abonamente), i-am facut de 6 ori analizele de sange pana acum, i-am fcaut diferite controale, ecografii, etc…dar nu intelegeam de ce sunt necesare injectiile cu dexametazona, in conditiile in care alti copii cu adenovirus se trateaza acasa, cu debridat si hidrasec…intelegeam ca era deshidratata si ca avea glicemia foarte mica, dar pentru asta i se administrasera perfuziile cu glucoza si clorurura de sodium…nu primisem nicio explicatie si eram foarte sceptica.
Pe la orele 22.30, cand Lizzie abia adormise oftand, intra stimbaila dna dr in salon si incepe sa urle efectiv, ignorand salutul de buna-seara dat, dar mai ales faptul ca un copil bolnav dormea la jumatate de metru de ea. Si incepe, citez: este tarziu, asa ca va spun numai ca detamexazona se da ca ta te trezeasca din morti, atunci cand esti intr-o sare foarte critica...nu spun ca asa erati voi, dar eu sunt medic asa ca eu spun ca ii dau. V-am inteles cu antibitoicul, am zis hai, dar ati venit la medic si faceti cum spun eu. Ati tratat-o acasa cu apa si uitati cum ati adus-o! ...
Intreb frumos pentru ce anume este si daca, in calitate de doctor, crede ca se poate trata si fara, ca eu as prefera sa nu ii adminsitrez, ca nu incerc sa o pun intr-o situatie inconfortabila, etc, etc…tot ce am inteles din explicatiile dansei ca se poate trata si fara, dar dureaza mai mult. Ii spun ca prefer sa dureze mai mult, dar fara. Imi spune ca ea e doctor si ea spune ca ii da. I-am replicat frumos ca eu in calitate de parinte, pot refuza. Urla in cntinuare ca va trece in fisa ca refuz si inainte sa plece, imi arunca trimufatoare urmatoarea replica: sa stiti ca oricum i-am dat o doza!
Imi pastrez calmul si o informez ca are obligatia sa anunte parintele pas cu pas ce anume ii adminsitreaza copilului pacient, iar stimabila imi spune ca: dar n-ati vazut ca scria pe perfuzie…n-ati citit???
Chiar ma uitasem in prelabil si ii spus ca nu scria decat glucoza 10%...ca am citit, bineinteles ca am citit. Pleaca fara replica, fara buna seara…peste 2 minute intra asistenta umila in salon, cauta in cosul de gunoi, scoate perfuzia si imi arata: uiati ca scria! Are dreptate, pe perfuzie scria din fabricatie glucoza 10%, dar mai scria si cu pixul, cu hieroglife de doctor dexa…de parca eu ca persoana neavizata ar fi trebuit sa descifrez argoul medical…
Pe scurt, a doua zi, inainte de a iesi din tura, doctorita a venit in salon si-a cerut scuze pentru reactie, ne-a explicat ca detamexazona era pentru a-i ajuta circulatia, pentru a preveni ca vasele de sange sa se sparga, atunci cand i se recolteaza analize…i-am spus ca oricum ei i se recoltasera analizele de sange inainte de a i se administra perfuzia, asadar…care mai era logica? I-am mai spus intr-un mod foarte frumos ca daca as fi primit o explicatie rezonabila (nu de genul: e sa te trezeasca din morti), intr-o maniera calma, as fi acceptat poate. Ca eu sunt genul de mama ipohondra, insa fata de anumite medicamente am retinere…
Ne-a externat alt doctor, acre a fost ieri de garda si Izzie pare sa se simta mai bine, nu mai are scaune diareice, din contra…s-ar putea sa o dea in constipatie, a inceput sa mananace…ce-I drpet doar paine, cateva boabe de struguri, rodie si un pic de aiurt….dar o luam usor…
Prima excursie a lui Lizzie la spital (speram sa fie si ultima) a tinut doar 30 de ore, slava Domnului. Acum suntem bine, acasa, Lizzie are chef de glume, energie…face poante prin casa, da iar pupici si zambeste iar!!!
Despre Adenovirus
Adenovirusurile au fost descoperite in anul 1953 si au fost indentificate aproape 47 de tipuri diferite, jumatate din care pot cauza diverse boli.
Sugarii si copii sunt cel mai frecvent afectati, infectiile survenind mai ales toamna, iarna si primavara. Majoritatea copiilor se infecteaza cu cel putin un tip de adenovirus pana la varsta scolara.
Adenovirusurile sunt responsabile pentru 3-5% dintre infectiile respiratorii acute la copii, si pentru 2% din bolile respiratorii la adulti.
In general, infectia cu adenovirusuri este contactata prin:
v inhalarea virusurilor din aer
v expunerea ochilor la virusi din apa contaminata in timpul inotului, prin folosirea unor solutii sau instrumente oculare (ex. lentile de contact) contaminate, sau prin stergerea ochilor cu prosoape utilizate de persoane infectate
v atingerea gurii sau ochilor cu mainile nespalate
Tipurile 40 si 41 de adenovirusuri sunt implicate in producerea diareei acute la copii mici, tulburare caracterizata prin scaune apoase si febra. Diareea acuta infantila se manifesta clinic prin scaune apoase, insotite de febra si varsaturi, cu o durata medie de 8-12 zile. Aproximativ 2-5% din cazurile de boala diareica acuta la copii mici sunt cauzate de adenovirusurile 40 si 41. Adenovirusurile 11 si 21 sunt asociate cu cistita hemoragica, iar serotipurile 8, 19 si 37 determina keratoconjunctivita epidemica.
Desi nu i-am facut si genotipia, e clar ca Lizzie a avut tipul 40/ 41, manifestat ca o enteroviroza, o usoara raceala combinata cu scaune diareice si voma. S-a manifestat prin nas infundat, mai apoi mucisori lichizi, tuse, stranut, scaune apoase, urat mirositoare si f des, cca 9 scaune/zi. Poate fi insotita de febra si varsaturi, cefalee, dureri in gat.
Cele mai multe infecţii sunt uşoare şi necesită nici o terapie sau numai tratamentul simptomatic. Deoarece nu există nici o terapie specifica virusului, adenovirus poate fi gestionat numai prin tratarea simptomele şi a complicaţiilor infecţiei.
